Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială („Regulamentul IA”) introduce, la articolul 50, patru obligații de transparență, aplicabile de la 2 august 2026, valabile de această dată nu doar pentru sistemele AI cu risc ridicat, ci, în principiu, pentru orice sistem IA. Practic, aproape orice companie care folosește un chatbot, generează conținut cu IA sau utilizează sisteme de recunoaștere a emoțiilor este vizată.

Trebuie subliniat însă că angajații care operează sistemul din dispoziția angajatorului (de exemplu, un content creator sau un jurnalist care lucrează pentru o companie) nu sunt considerați, la rândul lor, operatori separați: obligațiile rămân în sarcina companiei. Nu intră sub incidența obligațiilor nici persoanele fizice ce folosesc un sistem IA strict în scop personal, necomercial.

Comisia Europeană a publicat, la 20 iulie 2026, orientări care lămuresc aplicarea lor. Le rezumăm practic mai jos, cu accent pe cui i se aplică fiecare, ce excepții există și ce riscă cei care nu se conformează.

1. Informarea persoanelor că interacționează cu un sistem IA

Furnizorii de sisteme IA trebuie să proiecteze sistemele care poartă o conversație cu o persoană (chatboți, asistenți vocali, agenți IA) astfel încât aceasta să știe că vorbește cu un IA, chiar de la primul contact.

Prin excepție, nu este necesară informarea atunci când este evident, pentru o persoană rezonabil de bine informată, atentă și prudentă, că interacționează cu un sistem IA. Orientările Comisiei propun o analiză în doi pași:

• se identifică publicul-țintă căruia i se adresează sistemul respectiv;
• se evaluează dacă un membru mediu al acestui public, suficient de atent și circumspect, și-ar da seama, din context, că vorbește cu un IA (de exemplu, din denumirea sistemului, din modul de formulare a răspunsurilor, din contextul comercial în care este folosit).

Este important de reținut că excepția trebuie interpretată în mod restrictiv, tocmai pentru că înlătură un drept de informare al persoanei. Regulamentul nu impune întocmirea unui document intern care să justifice aplicarea excepției, dar recomandăm păstrarea unei scurte note interne care să arate raționamentul, utilă într-un eventual control, dat fiind că sarcina justificării revine furnizorului.

2. Marcarea automată (machine-readable) a conținutului generat de IA

Furnizorii de sisteme generative (text, imagine, audio, video) trebuie să insereze un marcaj tehnic (metadate, watermark digital) care permite unui instrument automat (nu neapărat ochiului uman) să detecteze ulterior că respectivul conținut a fost generat sau modificat de IA. Aceasta e o obligație diferită de eticheta vizibilă discutată la punctul 4 de mai jos: acolo persoana trebuie să vadă informarea, aici doar sistemele trebuie să o poată detecta.

Această obligație nu se aplică în cazul în care sistemul de inteligență artificială îndeplinește doar o funcție de asistență pentru operațiuni standard de editare (de exemplu, corectarea gramaticală), în cazul în care nu modifică în mod substanțial datele de intrare sau semantica acestora sau în cazul sistemelor autorizate prin lege să detecteze, să prevină, să investigheze sau să urmărească penal infracțiunile. Sistemele deja pe piață la 2 august 2026 au termen până la 2 decembrie 2026 pentru conformare.

Furnizorii care aderă la Codul de bune practici privind transparența conținutului generat de IA, elaborat cu sprijinul Comisiei, pot demonstra mai ușor conformarea cu această obligație; aderarea este voluntară, dar reduce riscul de solicitări suplimentare de informații din partea autorităților.

În practică, aderarea la Cod înseamnă semnarea uneia sau ambelor secțiuni ale documentului, elaborat de experți independenți și evaluat drept adecvat atât de Comisia Europeană, cât și de Comitetul European pentru IA. Codul este structurat în două secțiuni distincte, corespunzătoare celor două categorii de actori vizate de obligațiile de transparență: Secțiunea 1 cuprinde măsurile destinate furnizorilor de sisteme IA generative, adică celor cărora le revine, de altfel, obligația legală de marcare a conținutului, dar poate fi semnată și de furnizori de soluții de marcare și detecție, precum și de furnizori de modele IA care sprijină implementarea acestor măsuri; Secțiunea 2 cuprinde măsurile destinate operatorilor (deployerilor), adică entităților care folosesc efectiv aceste sisteme în activitatea proprie. Secțiunea 1 a fost semnată deja de 82 de organizații, printre care Google, Microsoft, Meta, OpenAI, Anthropic, Mistral și Cohere. Secțiunea 2 are 152 de semnatari, printre care Lufthansa, Getty Images, Iberdrola și Bulgari. Până la finalul lunii iulie 2026, aproximativ 190 de organizații din sectoare precum IT, telecom, educație și retail aderaseră la Cod, aproape jumătate fiind companii mici și recent înființate. Practic, o companie care semnează își asumă un set de măsuri standardizate, verificate în prealabil de autorități, care îi oferă un traseu de conformare previzibil, recunoscut în orice stat membru, indiferent de autoritatea națională competentă, și care reduce riscul unor controale suplimentare sau al unor interpretări divergente între țări. Semnatarii sunt invitați și în două grupuri de lucru care urmează să fie lansate în septembrie 2026, dedicate schimbului de bune practici din industrie.

(Datele privind semnatarii Codului au fost publicate de Oficiul European pentru Inteligență Artificială - AI Office, structură a Comisiei Europene pe platforma digital-strategy.ec.europa.eu, într-un comunicat din 31 iulie 2026, intitulat „Strong backing for the Code of Practice on Transparency of AI-generated Content”. Lista completă a semnatarilor este actualizată periodic pe aceeași pagină.)

3. Transparența sistemelor de recunoaștere a emoțiilor și de clasificare biometrică

De această dată, obligația nu ține de furnizor, ci de operator (deployer), adică de entitatea care utilizează efectiv sistemul în activitatea sa, sub autoritatea proprie.

Este important de subliniat că nu vorbim despre sisteme de identificare biometrică (de exemplu, recunoaștere facială pentru a stabili cine este o persoană), supuse unor reglementări mai stricte, ci de:

• sisteme de recunoaștere a emoțiilor: cele care inferează stări emoționale sau intenții pe baza datelor biometrice (expresii faciale, voce, ritm cardiac etc.);
• sisteme de clasificare biometrică: cele care încadrează o persoană în categorii pe baza datelor biometrice (de exemplu, estimarea unor caracteristici demografice), fără a urmări identificarea acesteia.

Astfel, obligația este relevantă mai ales pentru operatori din retail, resurse umane (de exemplu, interviuri video analizate automat), marketing sau siguranță la locul de muncă. Persoanele expuse trebuie informate cu privire la funcționarea sistemului, iar prelucrarea datelor biometrice implicate trebuie să respecte regulile privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR).

Obligația nu se aplică sistemelor autorizate prin lege pentru depistarea, prevenirea sau investigarea infracțiunilor, cu condiția existenței unor garanții adecvate pentru drepturile terților.

4. Informarea privind deepfake-urile și textele de interes public generate de IA

(a) Deepfake-uri

În primul rând, operatorii de sisteme IA care generează sau manipulează conținut de tip imagine, audio sau video ce constituie un deepfake au obligația de a preciza că acel conținut a fost generat sau manipulat artificial.

Articolul 3 alin. (60) din Regulamentul IA definește deepfake-urile ca reprezentând conținut tip imagine, audio sau video generat sau manipulat cu ajutorul inteligenței artificiale, care seamănă cu persoane, obiecte, locuri, entități sau evenimente reale și care ar putea părea în mod eronat autentic sau veridic. Orientările Comisiei cu privire la implementare clarifică faptul că conținutul cu caracter evident fantezist sau fizic imposibil (de exemplu, dragoni sau elefanți care conduc mașini) nu se încadrează în definiția termenului de deepfake.

Printre abordările propuse pentru informarea utilizatorilor se numără etichetele vizuale permanente, mențiunile de avertizare afișate la începutul videoclipurilor și avertismentele sonore pentru fișierele audio.

Obligația nu se aplică atunci când utilizarea este autorizată prin lege pentru a detecta, preveni, investiga sau urmări penal infracțiunile.

De asemenea, în cazul în care conținutul de tip deepfake face parte dintr-o operă sau un program cu caracter evident artistic, creativ, satiric, ficțional sau similar, obligația de informare este redusă: aceasta se limitează la dezvăluirea existenței conținutului generat sau manipulat, într-un mod adecvat, care să nu împiedice prezentarea sau aprecierea operei.

(b) Texte generate de IA pe teme de interes public

În al doilea rând, operatorii de sisteme IA care generează sau manipulează texte publicate cu scopul de a informa publicul cu privire la chestiuni de interes public trebuie să precizeze că textul respectiv a fost generat sau manipulat artificial.

Această obligație nu se aplică atunci când utilizarea este autorizată de lege pentru a detecta, preveni, investiga sau urmări penal infracțiunile, sau în cazul în care conținutul generat de IA a fost supus unui proces de verificare umană sau de control editorial, în care o persoană fizică sau juridică își asumă responsabilitatea editorială pentru publicarea conținutului. Trebuie menționat că o simplă corectură gramaticală sau o verificare pur formală nu este suficientă pentru a beneficia de această excepție.

Și cu privire la aceste obligații, este posibilă aderarea la Codul de bune practici privind transparența conținutului generat de IA, explicată mai sus, pentru a demonstra mai ușor conformarea.

Sancțiuni și autorități competente

Amenzile pot ajunge la 15 milioane de euro sau 3% din cifra de afaceri globală (regim atenuat pentru IMM-uri). Aplicarea revine, de regulă, autorităților naționale de supraveghere a pieței. Doar în anumite cazuri sarcina revine Oficiului European pentru IA sau Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

Situația din România

Guvernul a adoptat, la 12 martie 2026, un memorandum care propune ANCOM drept autoritate de supraveghere și punct unic de contact, alături de ASF/BNR (servicii financiare) și ANSPDCP (biometrie, aplicarea legii). Memorandumul e însă doar un angajament administrativ: legea internă care să stabilească organizarea, cooperarea între autorități și procedura de sancționare este încă în lucru, iar termenul european pentru desemnarea autorităților (2 august 2025) a fost deja ratat. Practic, verificările și sancțiunile la nivel național nu pot începe concret până la adoptarea acestei legi.

Concluzii

Noile obligații de transparență din Regulamentul IA aduc drepturi concrete pentru utilizatori, dar și responsabilități clare, cu potențial sancționator semnificativ, pentru furnizorii și operatorii de sisteme IA. La nivel european, cadrul de aplicare este deja funcțional. La nivel național, în România, cadrul instituțional este doar schițat, iar legea care să îl facă operațional este încă în lucru.

Pentru companiile care vor un traseu de conformare mai rapid, aderarea la Codul de bune practici, deja semnat de nume precum Google, Microsoft, Meta sau Lufthansa, rămâne, cel puțin până la clarificarea cadrului național, cea mai la îndemână soluție de a demonstra bună-credință în fața autorităților.

Autori:
Ioana Chiper Zah
Horea Ardelean