OUG 5/2015, astfel cum a fost actualizată de Legea 127/2024, transpune în câmpul legal național Directiva 2012/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE). Ordonanța are menirea să consolideze legislația pentru protecția mediului și a sănătății populației prin țintirea modului de gestionare a DEEE și responsabilizarea actorilor economici implicați în lanțul comercial al EEE.

Ordonanța enumeră explicit categoriile de entități implicate în fiecare etapă a ciclului de viață al EEE și stabilește responsabilități specifice pentru fiecare. Acest mecanism asigură o distribuție proporțională a răspunderii între actorii implicați în producerea, distribuția și gestionarea finală a deșeurilor: producători, distribuitori, operatori economici, organizații colective, reprezentanți autorizați, utilizatori.

Producătorii sunt entitățile în principal vizate de această ordonanță. Aceștia reprezintă persoanele fizice sau juridice care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată întrunesc una din condițiile:

1. Au sediul în România și fabrică EEE sub propriul nume/marcă comercială;
2. Sub numele/marcă comercială a acestuia sunt proiectate sau fabricate și comercializate EEE pe teritoriul României;
3. Au sediul în România și revând pe teritoriul României sub propriul nume/marcă echipamente produse de alți furnizori, doar dacă marca producătorului nu figurează pe echipament;
4. Au sediul în România și introduc pe piața națională, EEE dintr-o țară terță sau stat UE;
5. Au sediul într-un alt stat UE sau țară terță și vând EEE prin mijloace de comunicare la distanță, în România.

În practică a apărut problema privind aplicarea dispozițiilor OUG nr. 5/2015 importatorului european, care introduce pe piața europeană un produs nou. Întrebarea care s-a ridicat a fost dacă și în ce măsură se aplică aceste dispoziții legale importatorului, când acesta nu are sediul pe teritoriul României și nici nu distribuie produsul în mod direct către consumatori, ci le furnizează doar unor entități române (de exemplu, distribuitori). Interpretarea autorității competente este că atâta timp cat societatea străină care nu este stabilită pe teritoriul României si furnizează un produs nou distribuitorilor și comercianților români, nu se consideră că introduce direct echipamente pe piața națională. Prin urmare, în accepțiunea legii, va fi considerată producător, entitatea română care face disponibil produsul pe piață, iar aceasta va fi guvernată de obligațiile aferente din lege.

Producătorii au următoarele obligații:

• Să răspundă pentru EEE puse pe piață pe toată durata existenței lor;
• Să organizeze și exploateze sisteme individuale sau colective de preluare a deșeurilor rezultate de la EEE introduse pe piață;
• Să realizeze ratele de colectare minime, prevăzute de lege;
• Să mențină evidența cantităților de deșeuri procesate pe tot parcursul procesului de gestionare a DEEE;
• Să asigure finanțarea costurilor de procesare prin constituirea unei garanții la momentul introducerii EEE pe piață;
• Să informeze (potențialii) cumpărători cu privire la costurile eliminării DEEE;
• Să se înscrie în Registrul Național al Producătorilor, ținut de ANPM;
• Să declare modul de gestionare a DEEE.

Întrucât în sarcina producătorilor cad cele mai multe obligații, legiuitorul european și național au alcătuit un mecanism de delegare a responsabilității, menit să vină în întâmpinarea producătorilor, care de cele mai multe ori nu dețin resurse administrative și logistice complexe, imperativ necesare pentru corecta și eficienta gestionare a deșeurilor. În acest scop, ordonanța prevede posibilitatea delegării răspunderii către organizațiile colective, iar la întrunirea anumitor condiții- reprezentanților autorizați.

Organizațiile colective sunt operatorii economici licențiați de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să defășoare activitatea exclusivă de preluare și ducere la îndeplinire a obligațiilor producătorilor sau ale reprezentanților autorizați care acționează în numele lor. Acești operatorii economici trebuie să dețină autorizație de mediu și să îndeplinească cerințele standardelor naționale și europene în materie, precum și să respecte obligațiile prevăzute prin Legea 127/2024.

Reprezentantul autorizat este o persoană fizică autorizată sau juridică, stabilită pe teritoriul României căruia producătorul stabilit în alt stat membru al UE îi încredințează îndeplinirea obligațiilor. Desemnarea reprezentantului autorizat este facultativă atunci când producătorul vinde EEE în România și este obligatorie atunci când producătorul care are sediul în România vinde EEE în alt stat, unde nu are sediu.

Distribuitorii sunt a doua categorie de comercianți pentru care ordonanța prevede obligații în materia gestiunii deșeurilor generate de echipamentele electronice și electrice. Distribuitorii sunt persoanele fizice sau juridice din lanțul de aprovizionare, care pun la dispoziție aceste echipamente pe piață. Această calitate legală poate fi cumulată cu cea de producător, situație în care și obligațiile prevăzute de lege producătorilor devin opozabile, însă ordonanța nu prevede posibilitatea delegării obligațiilor distribuitorilor în sarcina altor entități, similar producătorilor.

În sarcina distribuitorilor ordonanța prevede următoarele obligații:

• Să preia DEEE în sistem ”unul la unul”, în mod gratuit, în aceleași condiții ca cele de livrare a produsului nou, dacă echipamentul este de tip echivalent și a îndeplinit aceleași funcții;
• Să informeze cumpărătorul înainte de achiziționarea produsului privind obligația sa de preluare a DEEE;
• Să asigure colectarea cu titlu gratuit a DEEE de dimensiuni foarte mici de la utilizatorii finali, dacă spațiul de vânzare a EEE depășește 400 m2;
• Să predea DEEE adunate centrelor de colectare;
• Să informeze (potențialii) cumpărători cu privire la costurile eliminării DEEE;

Toate aceste entități economice au obligația de a transmite datele privind DEEE colectate separat Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, pentru o monitorizare continuă a gradului de îndeplinire a ratelor de colectare.

Astfel, OUG 5/2015 oferă companiilor nu doar un set complex de obligații, ci și un mecanism esențial de gestionare a acestora prin delegarea unei părți din răspundere către organizații colective sau reprezentanți autorizați. Pentru producători această opțiune permite o planificare mai bună a costurilor și o reducere semnificativă a riscurilor asociate gestionării DEEE. Spre deosebire de distribuitori, care nu beneficiază de aceeași flexibilitate, producătorii pot externaliza procesele cele mai costisitoare și pot obține, astfel, un control mai predictibil asupra resurselor financiare. Aplicarea corectă a OUG 5/2015 contribuie la reducerea semnificativă a cantității de deșeuri electrice și electronice ajunse în mediu, protejând astfel resursele naturale și calitatea aerului, apei și solului. În plus, respectarea obligațiilor legale reduce riscurile asupra sănătății publice și sprijină crearea unor comunități mai sigure și mai responsabile.

Co-autori:
Ioana Chiper Zah
Tatiana Țapu